GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. Vezi definitia »

STURICHÍȘ, sturichișuri, s. n. (Reg.) Tufiș des într-o pădure mare; amestecătură de arbori deși de tot felul. Vezi definitia »

BRIÓȘ s.m. v. brioșă. Vezi definitia »

GIUMBÚȘ, giumbușuri, s. n. (Rar) Giumbușluc. – Din tc. cümbüș. Vezi definitia »

hățáș (hățáșe), s. n. – Cărare, potecă. – Var. hățiș, hațiș, hataș, hățag. Origine incertă. Pare a fi formație expresivă, pe baza lui hăț, care exprimă ideea de „a pleca, a devia”, caz în care ar însemna „(drum) lateral” sau „scurtătură”. Totuși, sensul special de „hățiș”, s. n. (desiș, tufișuri), se potrivește doar în parte acestei ipoteze. Scriban propune germ. hetzen „a ațîța”, care nu pare mai probabil. După Moldovan 426, de la hat, „drum”, care nu apare cu acest sens; în afară de aceasta, der. de la hat nu îl au pe ț. – Der. hățaș, s. m. (Bucov., haiduc); hățoagă, s. f. 8cărare de animale, în pădure). Vezi definitia »