IZOTROPÍE s. f. 1. însușire a unui corp de a fi izotrop. 2. (biol.) distribuție, presupusă omogenă, a proprietăților oului, în toate direcțiile. (< fr. isotropie) Vezi definitia »

CHILIARHÍE s.f. (Ant.) Demnitate de chiliarh. [Pron. -li-ar-, gen. -iei. / < fr. chiliarchie]. Vezi definitia »

DECLINÁȚIE s. f. unghi între direcția unui astru și planul ecuatorial. ♦ ~ magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. (< fr. déclination, lat. declinatio) Vezi definitia »

RADIOLOCÁȚIE s. f. metodă care permite determinarea poziției unui obstacol prin reflectarea de către acesta a undelor electromagnetice; radioreperaj. (< rus. radiolokațiia, engl. radiolocation) Vezi definitia »

ONICOPATÍE s. f. onichie. (< fr. onychopathie) Vezi definitia »