ȘOCĂȚÍE, șocății, s. f. (Rar; peior.) Caracteristică a ceea ce este nemțesc. – Din șoacăț + suf. -ie. Vezi definitia »

SEISMOLOGÍE s. f. ramură a geofizicii care studiază fenomenele seismice. (< fr. séismologie) Vezi definitia »

DECLARÁȚIE s.f. Arătare, afirmare a unor convingeri, a unor sentimente. ◊ Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”, „a gândi”. ♦ Act oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare. ♦ Mărturie, depoziție în fața unei autorități. ♦ Relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși. [Var. declarațiune s.f. / cf. fr. déclaration, lat. declaratio]. Vezi definitia »

ALGODISTROFÍE s. f. denumire generică pentru sindroamele algice însoțite de tulburări trofice sau vasomotorii. (< fr. algo-dystrophie) Vezi definitia »

CINERADIOGRAFÍE, cineradiografii, s. f. Tehnică radiografică permițând efectuarea de imagini în mișcare. [Pr.: -di-o-] – Cine[matografie] + radiografie. Vezi definitia »