Definita cuvantului araucaria
ARAUCÁRIA s. f. invar. Specie de conifer originar din America de Sud și Australia (Araucaria angustifolia). [Pr.: -ra-u-] – Din fr. araucaria.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu araucaria
a-și mânca lefteria expr. 1. a-și pierde reputația de om cinstit față de cineva. 2. a nu se mai putea aștepta la bunăvoință din partea cuiva. Vezi definitia »
CONTAGIÁ vb. tr., refl. a (se) molipsi, a (se) contamina. (< it. contagiare) Vezi definitia »
saiá (saiéle), s. f.1. Pînză groasă de bumbac cu țesătură rară. – 2. Îmbrăcăminte din saia. – 3. Gard, împrejmuire de zăbrele pentru țarc. – 4. Ață de însăilat. Tc. saya (Cihac, II, 694; Șeineanu, II, 307; Lokotsch 1778; Conev 80; Ronzevalle 105). Dicționarele disting trei cuvinte diferite: saia „gard”, din tc. saya ‹ mgr. σαγία, cf. it. saia, sp. sayo, bg., sb. saja (Tiktin); saia „gard”, din tc. sayaper. saye „umbră” (Șeineanu); și saia „ață de însăilat”, de origine necunoscută pentru majoritatea cercetătorilor, legat de Cihac, II, 324, cu un „a săi” „a însăila”, neatestat, din sl. šiti, šiją „a coase”, care pare dificil fonetic. Este de presupus că cele trei accepții provin din aceeași idee comună de „țesătură rară”. Din pl. saiele s-a reconstituit un sing. săialăsailă, s. f. (ață de însăilat), deși schimbarea de accent apare rar (după Scriban, din germ. Seil „funie”); și de aici însăila (var. înseila), vb. (a coase rar), pe care Scriban, Arhiva, 1923, 284, îl derivă din mag. szál „fir”, și Drăganu, Dacor., V, 368, din mag. szélelni „a întări marginea” din szél „margine”; însăilătură, s. f. (saia). Pentru sematism cf. perdea. Saiac (var. și(i)ac), s. n. (dimie), din tc. șayak, cf. ngr. σαγιάϰι, bg. šaek, sb. šajak, este un der. de la același cuvînt. Vezi definitia »
Eugenia desemnează în general știința care are ca scop îmbunătățirea materialului genetic uman, însăși natura umană, prin ajustarea factorilor de mediu și a condiției umane în general. Vezi John Breck, Darul sacru al vieții, Ed.Patmos, Cluj Napoca, p. 207, citat din Haring, Ethics of Manipulation: Issuses in Medicine, Behavior Control and Genetics, New York: Seabury, 1975, p. 173. Vezi definitia »
CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z