hop interj. – Exprimă efortul de a sări sau de a ridica o greutate; servește ca îndemn în aceste împrejurări. – Var. hopa(i). Mr. hop. Creație expresivă, cf. alb. hop, germ. hopsen, engl. to hop, tc. hoppaha (după Graur, GS, VI, 330, tc. este etimon al rom. hop așa). – Der. hop, s. n. (salt, săritură; obstacol, groapă; dificultate, neplăcere); hopăi, vb. (a sări, a țopăi); hopină, s. f. (denivelare, groapă); hopuros, adj. (plin de gropi). – Cf. țop. Vezi definitia »

PLEUROSCÓP, pleuroscoape, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se examinează vizual cavitatea pleurală. [Pr.: ple-u-] – Din fr. pleuroscope. Vezi definitia »

TIP-TÓP adj. inv. (fam.) elegant, pus la punct. (< germ. tipptopp, engl. tiptop) Vezi definitia »

TIREOTRÓP s. n. (Biol.) Hormon secretat de hipofiză, având rolul de a stimula și controla funcția tiroidei. [Pr.: -re-o-] – Din fr. thyréotrope. Vezi definitia »

CRONOTRÓP, -Ă adj. (fiziol.) referitor la regularitatea și frecvența unui ritm. (< fr. chronotrope) Vezi definitia »