PLEISTOSEÍSTĂ s. f. suprafață limitată de izoseiste de intensitate maximală, în timpul unei mișcări tectonice. (< pleisto- + seistă) Vezi definitia »

ESENȚĂ, esențe, s.f. Lichid volatil, cu aromă puternică, numit și ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarță, rădăcină) sau produs sintetic (aromă de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care păstrează integral proprietățile acestora (aromă, gust, principii active); se utilizează în scopuri medicinale, în parfumerie sau ca aromate în cofetărie și patiserie, sub formă de soluție alcoolică (esență de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lămâie, de mentă, de trandafir); se obțin esențe și prin reducerea unei fierturi (esență de ciuperci), prin infuzare (apă de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapă, frunze) în oțet sau în vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare. Vezi definitia »

REPÚBLICĂ s. f. formă de guvernământ în care conducerea este deținută de un organ suprem al puterii de stat ori de un președinte ales sau numit. (< it. repubblica, fr. république) Vezi definitia »

IZOANABÁZĂ s. f. linie care unește punctele în care scoarța terestră are aceeași viteză de înălțare. (< engl. isoanabase) Vezi definitia »

supercúpă s. f., g.-d. art. supercúpei; pl. supercúpe Vezi definitia »