DIALECTÍSM s. n. 1. cuvânt sau expresie aparținând unui dialect; dialectalism. 2. teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un șir de opoziții bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. (< fr. dialectisme, rus. dialektizm, germ. Dialektismus) Vezi definitia »

ANATOCÍSM, anatocisme, s. n. Operație financiară prin care dobânda obținută la o sumă dată cu împrumut este transformată în capital. – Din fr. anatocisme. Vezi definitia »

HELIOCENTRÍSM s. n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrisme. Vezi definitia »

HOMOMORFÍSM s. n. (mat.) corespondență univocă între două mulțimi cu aceeași structură algebrică. (< fr. homomorphisme) Vezi definitia »

MISTICÍSM s. n. Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe (prin revelație, intuiție, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme. Vezi definitia »