metodă de restaurare folosind elemente căzute la fața locului, monument refăcut din piesele originale Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura) Vezi definitia »

NOÉMĂ s.f. 1. (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Termen care desemnează obiectul gândirii, conținutul ideii, datul intuiției, conținutul unei propoziții. 2. (Lingv.) Semnificatul unui glosem. [Pron. no-e-. / cf. fr. noème, gr. noema – gând, percepție < noein – a gândi]. Vezi definitia »

FARINGOSTENÓZĂ s. f. îngustare patologică a orificiului faringian. (< fr. pharyngosténose) Vezi definitia »

PRECORECTÚRĂ s. f. corectură înainte de a da manuscrisul la tipar. (< pre- + corectură) Vezi definitia »