RABÍNIC, -Ă adj. propriu rabinilor. ♦ limbă ~ă (sau talmudică) = limbă ebraică postbiblică. (< fr. rabbinique) Vezi definitia »

HTÓNIC, -Ă adj. htonian. (< germ. chtonisch, engl. chtonic) Vezi definitia »

APODÍCTIC, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor; care nu permite posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. [< fr. apodictique, lat. apodicticus, gr. apodeiktikos – peremptoriu, convingător]. Vezi definitia »

PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique. Vezi definitia »

paramédic s. m., pl. paramédici Vezi definitia »