SUNNÍSM s. n. Curent ortodox al islamismului care se bazează pe recunoașterea obligatorie a sunnei ca întregire a Coranului. – Din fr. sunnisme. Vezi definitia »

IREDENTÍSM s. n. [din it. irredento = neeliberat] – Mișcare politică naționalist-șovină, inspirată și condusă de burghezia și moșierimea italiană, apărută în deceniul opt al secolului al XIX-lea sub lozinca alipirii la Italia a teritoriilor cu populație de origine italiană din afara granițelor țării. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, iredentismul a fost promovat de către imperialismul italian în scopuri expansioniste. Prin extensie, termenul denumește orice mișcare politică ce urmarește anexarea unor teritorii sub lozinci naționalist-șovine. Vezi definitia »

MONOFIZITÍSM s. n. doctrină creștină care admite numai natura divină a lui Christos. (< germ. Monophysitismus, după fr. monophysisme) Vezi definitia »

BAROTRAUMATÍSM s. n. stare patologică provocată de o variație bruscă de presiune. (< fr. barotraumatisme) Vezi definitia »

CREȘTINÍSM s. n. Ansamblul religiilor la baza cărora se află credința în persoana și învățăturile lui Iisus Cristos. – Creștin + suf. -ism (după fr. christianisme). Vezi definitia »