spătár (-ri), s. m. – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Mold. era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der. spătăreasă, s. f. (nevastă de spătar); spătărel, s. m. (militar în subordinea spătarului); spătări, vb. (a exercita slijba de spătar); spătărie, s. f. (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adj. (al spătarului). Vezi definitia »

ZĂRÁR, zărari, s. m. (Reg.) Cioban care mulge oile; mulgător. – Zer + suf. -ar. Vezi definitia »

GEMELÁR, -Ă, gemelari, -e, adj. (Med.) Cu gemeni. Sarcină gemelară. – Din fr. gémellaire. Vezi definitia »

INTRANUCLEÁR, -Ă, intranucleari, -e, adj. (Fiz.) Din interiorul nucleului. [Pr.: -cle-ar] – Din engl. intranuclear. Vezi definitia »

DOMICILIÁR, -Ă adj. referitor la domiciliu. (< fr. domiciliaire) Vezi definitia »