BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă de vin. 3. Mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet. Vezi definitia »

subarborét (su-bar- / sub-ar-) s. n., pl. subarboréte Vezi definitia »

REGLÉT s. n. piesă metalică în tipografie la umplerea spațiilor libere dintre rânduri sau a spațiilor dintre formă și ramă. (< fr. réglet) Vezi definitia »

străvúiet, străvúiete, s.n. (înv.) vuiet puternic. Vezi definitia »

HÉLBET interj. (Înv. și reg.) Se înțelege! las' pe mine! fii fără grijă! – Din tc. elbet. Vezi definitia »