catilinár (catilináră), adj. – Ambițios, fără scrupule. Lat. catilinarius, de la Catilina (sec. XIX). Cuvînt folosit mai ales de Eminescu și care trebuie să-i fi provenit din lecturile germane. – Der. catilinară, s. f. (catilinară, diatribă); catilinarism, s. n. (ambiție nemăsurată). Vezi definitia »

vulgar =anus=, sau cu tenta sexuala curul se compune din cele doua fese si anus. Vezi definitia »

RETARDATÁR, -Ă adj., s. m. f. retardat. (< fr. retardataire) Vezi definitia »

ibrictár, ibrictári, s.m. (înv.) slujbașul Curții fanariote care prezenta domnului ibricul de spălat mâinile. Vezi definitia »

BILUNÁR, -Ă, bilunari, -e, adj. Care se face, se produce sau apare de două ori pe lună; bimensual. – Bi- + lunar (după fr. bimensuel). Vezi definitia »