ALOHTÓN, -Ă adj. (Despre o formație geologică) Care a suferit deplasări față de locul inițial de formare. [< fr. allochtone, cf. gr. allos – altul, chthon – pământ]. Vezi definitia »

PENÓN s.n. Flamură triunghiulară purtată de cavaleri în vârful lăncii. [< fr. pennon]. Vezi definitia »

SLON, slonuri, s. n. (Reg.) Șopron. – Comp. sb. slom. Vezi definitia »

cotlón (cotloáne), s. n. – 1. Foc primitiv, făcut cu pietre îngrămădite, care protejează flăcările. – 2. Nișă, firidă. – 3. Ascunzătoare, vizuină. – 4. Loc stîncos, stîncărie. Mag. katlan (DAR), din sl. kotĭlŭ „căldare” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), cf. cocli, și ceh. kotlina „căldare, crater”. Este dublet de la coclan (var. cotlan, corlan), s. n. (Olt., cămin), ca și de la coclauri, s. n. pl., cu sing. analogice coclaur și coclaur și coclaură (loc stîncos, creastă, țanc), care pare a proveni de la un sing. *coclău, var. de la cotlon 4 (după DAR, din mag. kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din sl. *kotlavŭ). – Der. cotloni, vb. (a face fumar la un cuptor; a iscodi, a căuta); cotloneală, s. f. (căutare, cercetare). Vezi definitia »

CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. [Pr.: -mi-on] – Din fr. camion. Vezi definitia »