INFLEXIÚNE s.f. 1. Schimbare a înălțimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului vocii; modulare. 2. Îndoire, curbare. ◊ Inflexiune osoasă = încurbare osoasă. ♦ (Mat.) Schimbare de sens a concavității unei curbe plane. [Pron. -xi-u-, var. inflexie s.f. / < fr. inflexion]. Vezi definitia »

ELIZIÚNE, eliziuni, s. f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. élision, lat. elisio, -onis. Vezi definitia »

IMPÉNE s. f. pl. subclasă de păsări palmipede marine, cu sternul dezvoltat și aripi puternice, incapabile de zbor. (< fr. impennes) Vezi definitia »

REPULSIÚNE s.f. v. repulsie. Vezi definitia »

EXTRUZIÚNE s.f. 1. (Geol.) Venirea la suprafață a unei magme. ♦ Erupție vulcanică. 2. Extrudare. ♦ Extruziune dentară = ieșirea din alveolă a dintelui. [Pron. -zi-u-, var. extruzie s.f. / < fr. extrusion, cf. lat. extrudere – a împinge afară, a azvârli]. Vezi definitia »