CATARÁCTĂ, cataracte, s. f. I. Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă. II. Boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială. – Din fr. cataracte, lat. cataracta. Vezi definitia »

CRIÓNICĂ s. f. (Fiz.) Criologie. [Pr.: cri-o-] – Din engl. cryonics. Vezi definitia »

zăveásă (-ése), s. f. – 1. Perdea. – 2. Covor, scoarță. – Var. zaveasă, zăveadă, zăvează, zăvastră. Sl. zavĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). Var. zăvadă, zăvat, se folosesc cu sensul de „țarc, ocol”, cf. pentru semantism perdea. – Der. zăvădar, s. n. (bîrnă de sprijin al vetrelor de la stînă). Vezi definitia »

FILOCENOGENÉZĂ s. f. dezvoltare a comunităților vegetale sau animale. (< fr. phylocénogenèse) Vezi definitia »

REZULTÁNTĂ s. f. 1. forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca acela produs de mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. (mat., mec.) suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. résultante, germ. Resultante) Vezi definitia »