SEMIOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază simptomele bolilor în vederea diagnosticării; simptomatologie. 2. semiotică. (< fr. sémiologie) Vezi definitia »

CONVÉNȚIE, convenții, s. f. 1. Înțelegere, acord între două sau mai multe state, instituții sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (Jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaționale. ♦ (În artă) Înțelegere tacită de a admite unele procedee sau ficțiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin tradiție. [Var.: convénțiune s. f.] – Din fr. convention, lat. conventio, -onis. Vezi definitia »

MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând; idee fixă. – Din fr. monomanie. Vezi definitia »

GEOCHIMÍE s. f. știință care studiază constituția chimică a globului terestru. (< fr. géochimie) Vezi definitia »

PREZERVÁȚIE, prezervații, s. f. (Livr.) Prezervare. – Din fr. préservation. Vezi definitia »