MARTELÁJ s. n. 1. ciocănire a metalelor. 2. procedeu învechit de castrare prin strivirea cordonului testicular cu un ciocan special. 3. (fig.) chinuire; hărțuire. (< fr. martelage) Vezi definitia »

CORDÁJ s.n. (Mar.) Totalitatea frânghiilor unei corăbii. [< fr. cordage]. Vezi definitia »

PLOMBÁJ s.n. Plombare. ♦ Umplere a unei cavități patologice cu o substanță solidă, inalterabilă. [< fr. plombage]. Vezi definitia »

DEVERGONDÁJ s. n. desfrânare, dezmăț. (< fr. dévergondage) Vezi definitia »

TUBÁJ s. n. introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop explorator sau terapeutic. ♦ ~ laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. (< fr. tubage) Vezi definitia »