ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence. Vezi definitia »

ZMĂCINĂTÚRĂ, zmăcinătúri, s. f. Scuturare, clătinare, zgâlțâitură. (zmăcina + suf. -tură) Vezi definitia »

AMILOGRÁMĂ, amilograme, s. f. (Tehn.) Diagramă înregistrată la amilograf. – Din fr. amylogramme. Vezi definitia »

AÓRTĂ s. f. 1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate. (< fr., gr. aorte) Vezi definitia »

GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo. Vezi definitia »