BULÓN s.n. Tijă cilindrică filetată la un capăt, care se folosește la îmbinarea a două piese. [< fr. boulon]. Vezi definitia »

setón, setoáne, s.n. (înv.) meșă de vată, de tifon, de pânză etc. care se utiliza în diferite forme de ulcerații (mai ales la animale), pentru a obține o drenare continuă; procedeu terapeutic care consta în folosirea unei asemenea meșe. Vezi definitia »

TALÓN s.n. 1. Porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partidă la jocul de cărți. 3. Marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții. 4. Parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, al unui bonier etc., după ce s-au rupt părțile detașabile. 5. (Arhit.) Mulură convex-concavă formată din două arcuri de cerc care se racordează. 6. (Muz.) Partea de la capătul de jos al arcușului. [< fr. talon]. Vezi definitia »

TRISAGHION, s.m. una dintre cele mai vechi rugăciuni ce fac parte din rugăciunile începătoare particulare sau ale slujbelor ciclului liturgic, „sfânt de trei ori”: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, Miluiește-ne pe noi!” – Din gr. τρισάγιον Vezi definitia »

OOGÓN s. n. organ în care se formează celula reproducătoare femelă (oosfera) la talofite (alge și ciuperci); ovogon. (< fr. oogone) Vezi definitia »