TRÁGLĂ, tragle, s. f. 1. Targă de lemn folosită pentru cărat diferite lucruri. ♦ (Reg.) Un fel de sanie folosită la căratul fânului. 2. Unealtă pentru adunat paiele la stog și pentru curățat aria de gunoi. ♦ Unealtă cu coada lungă pentru scos jarul și cenușa din sobă sau din cuptor. 3. Unealtă alcătuită dintr-o scândură și o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedală, pentru a speria peștele de sub pietre. – V. tragă. Vezi definitia »

GLABÉLĂ s.f. (Anat.) Regiune cuprinsă între sprâncene. [< fr. glabelle]. Vezi definitia »

cârcioáră, cârcioáre, s.f. (reg.) căpușă. Vezi definitia »

HÍFĂ s.f. Filament din care este alcătuit miceliul ciupercilor. [Pl. -fe. / < fr. hyphe, cf. lat. hypha, gr. hyphe – țesut]. Vezi definitia »

hárfă (hárfe), s. f. – Instrument muzical format dintr-o ramă mare dreptunghiulară pe care sînt fixate coarde puse în vibrație prin ciupire. – Var. harpă. Germ. Harfe; var. din fr. harpe. – Der. harpist, s. m.; harpistă, s. f., din fr. Vezi definitia »