TÚRCIC, -Ă, turcici, -ce, adj. (În sintagma) Limbă turcică = (la pl.) familie de limbi înrudite vorbite pe un teritoriu aflat între sud-estul Europei, Siberia și China; (și la sg.) fiecare dintre limbile care aparțin acestei familii. ♦ (Despre populații, popoare) Care aparține familiei de limbi mai sus definite. – Turc + suf. -ic. Vezi definitia »

HELIOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la helioterapie. [Pron. -li-o-. / < fr. héliothérapique]. Vezi definitia »

NEOGRAMÁTIC, -Ă I. adj. școală ~ă = curent lingvistic care susține principiul regularității absolute a schimbărilor fonetice, analogia ca factor principal în crearea formelor noi și necesitatea studierii limbilor moderne și a dialectelor lor. II. s. m. adept al acestei școli. (după fr. néo-gramairien, germ. Junggrammatiker) Vezi definitia »

PERIPATÉTIC, -Ă, peripatetici, -ce, adj. Care este întemeiat de Aristotel, care urmează doctrina lui Aristotel, care aparține peripatetismului, privitor la peripatetism. ♦ (Substantivat) Peripatetician. – Din fr. péripatétique. Vezi definitia »

ZIMÓTIC, -Ă adj. Referitor la fermentație. (din fr. zymotique) Vezi definitia »