CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge. Vezi definitia »

RECREÉRE s. f. v. recreare¹. Vezi definitia »

RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. – V. rugini. Vezi definitia »

NEANGAJÁRE s.f. Atitudine liberă față de orice alianță sau convenție militară, politică; nealiniere. [< ne- + angajare, după fr. non-engagement]. Vezi definitia »

CUANTIFICÁRE s. f. 1. faptul de a cuantifica. 2. procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietatea sistemelor atomice sau ale particulelor elementare. 3. ă predicatului = operație logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul. 4. introducere a determinațiilor cantitative în definirea și exprimarea conceptelor științifice. (după fr. quantification) Vezi definitia »