MONOLÓG s.n. 1. Scenă dintr-o piesă de teatru în care vorbește un singur personaj. ♦ Mică piesă comică recitată de un singur personaj. ◊ Monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești. 2. Vorbire cu sine însuși a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire]. Vezi definitia »

PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue. Vezi definitia »

TRACOLÓG, tracologi, s. m. Specialist în tracologie. – Din tracologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

CARACTEROLÓG, -Ă s. m. f. specialist în caracterologie. (< fr. caractérologue) Vezi definitia »

FUTUROLÓG, -Ă s. m. f. viitorolog. (< fr. futurologue) Vezi definitia »