EXPERIÉNȚĂ s. f. 1. totalitatea cunoștințelor despre realitatea înconjurătoare pe care oamenii le obțin în procesul practicii social-istorice. 2. procedeu de cercetare în știință, constând în reproducerea sau modificarea intenționată a unui fenomen, cu scopul observării lui în condițiile speciale create; experiment (1). ◊ încercare, făcută personal cu un lucru. (< fr. expérience, lat. experientia) Vezi definitia »

xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe Vezi definitia »

CAPONIÉRĂ, caponiere, s. f. Tunel de legătură în lucrările de fortificație. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. caponnière. Vezi definitia »

pártă (-te), s. f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat. Vezi definitia »

FUSULÍNĂ s. f. gen fosil de foraminifere neperforate, cu țesutul fusiform sau aproape cilindric. (< fr. fusuline) Vezi definitia »