ciorobór s. n. – Larmă, hărmălaie, zarvă. – Var. ciorlu-morlu, ciorabora. Creație expresivă, ca tura-vura, hîr-mîr, etc., a căror intenție este de a reda ideea de dialog însuflețit și contradictoriu. Se folosește în Trans. de Vest. – Der. ciorobară, s. f. (coțofană; țigan); ciorobeală, s. f. (ceartă, încăierare, dispută); cioroboti, vb. (a sta de vorbă; a se poticni, a se clătina; a se ocupa de ceva), care este rezultatul unei contaminări cu roboti „a munci.” Cf. ciorovăi, ciorogar. Vezi definitia »

FORNICATÓR, -OÁRE s. m. f. om desfrânat. (< fr. fornicateur) Vezi definitia »

acrospór (a-cros-por / -cro-spor) s. m., pl. acrospóri Vezi definitia »

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător. Vezi definitia »

VENTILATÓR s. n. aparat, dispozitiv care asigură primenirea aerului în încăperi, aerajul minelor etc. (< fr. ventilateur) Vezi definitia »