ZBÂRLÍRE, zbârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zbârli și rezultatul ei. [Var.: zburlíre s. f.] – V. zbârli. Vezi definitia »

STANȚÁRE s. f. v. ștanțare. Vezi definitia »

AUTOAMĂGÍRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. – Din auto¹- + amăgire. Vezi definitia »

PUTOÁRE, putori, s. f. Miros urât, greu, neplăcut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri ușoare. – Lat. putor, -is. Vezi definitia »

RE s.m. invar. (Muz.) 1. A doua treaptă a gamei majore tip; sunetul și nota corespunzătoare. 2. A treia coardă a unei viori. [< fr. ré, it. re]. Vezi definitia »