ȘONTOROGEÁLĂ, șontorogeli, s. f. Faptul de a (se) șontorogi; ologeală. – șontorogi + suf. -eală. Vezi definitia »

DESĂGÚȚĂ, desăguțe, s. f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. -uță. Vezi definitia »

DRAGLÍNĂ, dragline, s. f. Dispozitiv, montat pe un excavator, format dintr-un braț metalic mobil la capătul căruia atârnă o cupă manevrată cu cabluri și care servește la săpatul și încărcatul pământului. – Din fr. dragline. Vezi definitia »

ARMÓNICĂ s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuță (de gură). (< germ. Harmonika, it. armonica) Vezi definitia »

BALÉSTRĂ s.f. 1. (Ist.) Balistă. 2. Salt, fandare, la scrimă. [< it. balestra]. Vezi definitia »