Definita cuvantului balansier
BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er. – Var.: (2, înv.) balanțiér s. n.] – Din fr. balancier.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu balansier
LACTOSÉR s.n. Partea lichidă din lapte. [< fr. lactosérum]. Vezi definitia »
MAGAZINÉR s.m. Responsabil, șef al unei magazii (într-o întreprindere, într-un depozit etc.). [Var. magazioner s.m. / < fr. magasinier]. Vezi definitia »
ARBER, WERNER (n. 1929), microbiolog elvețian. Prof. univ. la Basel. Studii în domeniile biofizicii și biologiei moleculare. Cercertări privind enzimele de restricție în genetica moleculară, în special rolul acestora în recunoașterea nucleotidelor și separarea leziunilor de excizie ale DNA. Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie (1978), înpreună cu D. Nathans și H. Smith. Vezi definitia »
hochpartér (germ.) [ch pron. h] s. n., pl. hochpartére Vezi definitia »
CARTER [cá:tə], Howard (1873-1939), egiptolog englez. Împreună cu W.Fl. Petrie și lord G. Carnarvon a făcut săpături în Egipt la Valea Regilor și Teba. A descoperit (1922) mormîntul faraonului Tutankhamon. Vezi definitia »