PAR¹, pari, s. m. 1. Bucată de lemn lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. Vezi definitia »

RETICULÁR, -Ă, reticulari, -e, adj. Care se întretaie în formă de rețea, de puncte sau de linii, care se aseamănă cu o rețea. ♦ Care aparține unui reticul. – Din fr. réticulaire. Vezi definitia »

STATUTÁR, -Ă adj. bazat pe un statut; conform unui statut. (< fr. statutaire) Vezi definitia »

scobár, scobáre, s.n. (reg.) 1. unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oțel, fixat pe un mâner de lemn, folosită în dogărie, pentru curățirea și netezirea interiorului vaselor mici de lemn; zgârci. 2. capră de lemn folosită la executarea ulucelor, în industria țărănească. Vezi definitia »

a cunoaște ca pe propriul buzunar expr. v. a cunoaște ca-n palmă. Vezi definitia »