SPUS, -Ă, spuși, -se, adj., s. f. 1. Adj. Care a fost exprimat prin viu grai. 2. Adj. Care a fost relatat, povestit. 3. Adj. Care a fost menționat. 4. Care a fost destăinuit. 5. Adj. Care a fost explicat, lămuririt. 6. S. f. (Mai ales la pl.) Vorbă. – V. spune. Vezi definitia »

ÁRGUS s.m. 1. Personaj legendar despre care se spune că ar fi avut o sută de ochi. 2. (Fig.) Om cu privire ageră, pătrunzătoare, iscoditoare; păzitor vigilent. 3. Gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, care trăiesc în arhipelagul Malaysiei. [< fr. argus, cf. Argus – fiul lui Zeus și al Niobei]. Vezi definitia »

PLUS² I. s. n. 1. ceea ce depășește o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, și încă. (< lat. plus) Vezi definitia »

SACÉLUS s. n. capsulă monospermă cu dehiscență neregulată, la rupere. (< lat. saccellus) Vezi definitia »

BUS s. n. 1. (Inform.) Cale de dirijare a informațiilor. 2. Conductor comun al mai multor circuite. (< fr. bus) Vezi definitia »