CONTORSIONÁT, -Ă adj. (Rar) 1. Sucit, răsucit; (despre oameni) cu trupul (sau cu o parte a trupului) răsucit, strâmbat. 2. (Fig.; despre stil) Nearmonios, necurgător; chinuit. [Pron. -si-o-. / cf. fr. contorsionné]. Vezi definitia »

TĂIÁT², -Ă, tăiați, -te, adj. I. 1. Care este despărțit, separat în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; despicat. 2. (Despre filele unei cărți necitite) Desprins, desfăcut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre țesături) Destrămat în direcția firului țesut sau la îndoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte brânzit, din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare. II. Rănit cu un obiect tăios. ♦ (Despre păsări, animale) Care a fost sacrificat (în scopul valorificării). III. 1. (Despre răsuflare, respirație) Cu ritmul slăbit, oprit. 2. (Despre un pachet de cărți de joc) Despărțit în două punând jumătatea de dedesubt deasupra. [Pr.: tă-iat] – V. tăia. Vezi definitia »

EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit², sfârșit². [Pr.: -nu-at] – V. extenua. Vezi definitia »

SECVESTRÁT adj. v. secvestra. [DMLR] Vezi definitia »

VELEÁT, (rar) veleaturi, s. n. (Înv. și pop.) 1. Timp fixat, hotărât pentru realizarea a ceva; dată, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durată a vieții, trai. ♦ (În construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfârșitul vieții; moartea. [Var.: văleát s. n.] – Din sl. vŭlĕto „în anul...”. Vezi definitia »