BARBITÓN s.n. (Ant.) Instrument muzical mare, asemănător cu lira, folosit de vechii greci. [Pl. -oane. / < fr. barbiton, lat., gr. barbiton]. Vezi definitia »

OSTEOFÓN s. n. dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. (< fr. ostéophone) Vezi definitia »

magraon, magraoni s. m. țigan. Vezi definitia »

SKLERÓN s. n. Aliaj ușor și dur pe bază de aluminiu. – Din germ. Skleron. Vezi definitia »

TENDÓN s. n. fascicul de țesut fibros și rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează de oase. ♦ ~ ul lui Ahile = tendon care prinde mușchiul triceps de calcaneu. (< fr. tendon) Vezi definitia »