Definita cuvantului permanență
PERMANÉNȚĂ, permanențe, s. f. 1. Stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. ◊ Loc. adv. În permanență = fără întrerupere, în mod permanent; mereu. 2. (Concr.) Organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții (de obicei a celor care lucrează cu publicul). – Din fr. permanence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu permanență
CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură. Vezi definitia »
DUODENÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei duodenului. (< fr. duodénite) Vezi definitia »
ALLEMÁNDĂ, allemande, s. f. Vechi dans german cu caracter vesel, vioi. – Fr. allemande. Vezi definitia »
STALAGMÍTĂ s. f. formație calcaroasă, con, pe solul peșterilor. (< fr. stalagmite) Vezi definitia »
hanțúșcă, hanțúște, s.f. (reg.) femeie sau fată afurisită. Vezi definitia »