PLÉCTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din fr. plectre, lat. plectrum. Vezi definitia »

CATADIÓPTRU, catadioptri, s. m. Ochi-de-pisică (pentru semnalizare la vehicule). [Pr.: -di-op-] – Din fr. catadioptre. Vezi definitia »

ȘÁNCRU s.n. (Med.) Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. [Pl. -re, -ruri. / < fr. chancre, cf. germ. Schanker]. Vezi definitia »

LANAMÉTRU s.n. Aparat cu care se determină finețea fibrelor textile. [< fr. lanamètre]. Vezi definitia »

OMOCÉNTRU, omocentre, s. n. V. homocentru. Vezi definitia »