STEREOCHINÉZĂ s. f. reacție a organismului vegetal ajuns în contact cu o suprafață solidă la care tinde să adere sau pe care vrea să o evite. (< fr. stéréokinèse) Vezi definitia »

SUPRATÁRĂ s. f. greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. (< supra¹- + tară) Vezi definitia »

CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură. Vezi definitia »

- După cuvântul „teodiceae” folosit de Leibniz cu înțelesul de zicere, discurs, cuvânt despre..., propun „genesisdiceae” pentru teoria despre nașterea-facerea lumii(Universului) și ființei (inclusiv, omului). (Deocamdată, denumirea este titlui uneia din lucrările mele de antropofilosofie.) – P.S. Prefer să cred că aluzia dvs., ocazionată de propunerea precedentă, la glorie și laude, este o glumă și nu o maliție. – Prof.Gh.C.Dinulescu-Câmpina Vezi definitia »

sgáibă (-be), s. f. – 1. Rană, rosătură, bubă superficială. – 2. Crustă, coajă. – 3. Demon, termen de ocară. – Var. mr. zǵaibă. Lat. scăbia, de la scăbĕre „a se freca” (Cipariu, Elem., 72; Densusianu, Hlr., 133; Pușcariu 1936; REW 7634; cf. în contra Graur, BL, V, 113), cf. alb. zgebë „rîie” (Philippide, II, 653), it. scabbia „rîie”. Proveniența în rom. pornind de la alb. (Weigand, Jb., XIX, 144) pare o ipoteză inutilă, ca și sursa anterioară indoeurop. (Lahovary 327). Pentru formă, cf. habeat › aibă. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pornește de la sensul de „rîie”, propriu lui scabies; dar este de presupus că cuvîntul lat. conservat și sensul său etimologic, de „mîncărime, lucru care provoacă scărpinatul”, care este cel al cuvîntului rom. – Der. sgăibos, adj. (ulceros). Vezi definitia »