înviorá (învioréz, înviorát), vb. – A face mai vioi, a dezmorți, a însufleți. De la viu, prin intermediul unui pl. ipotetic *viuri, ca în paralelismul fumuri › înfumura, gînduri › îngîndura. Pentru prezența acestui pl. ipotetic, cf. cărturar, înfășura, înhăinura. În general se admite ca etimon un lat. *invῑvŭlāre (Pușcariu, Conv., lit., XXXIX, 325; Drăganu, Dacor., II, 617; Pușcariu 903; DAR), ipoteză ce nu pare convingătoare. Pușcariu, Dacor., IV, 704 și DAR sugerează de asemenea un lat. *invibrāre, tot inacceptabil. – Der. înviorător, adj. (care înviorează, răcoritor). Cf. vioară, învioșa. Vezi definitia »

Legatura/relatie de prietenie/de companie pe un drum/cale/actitate/munca comuna; Sigur e opinia mea pentru ca plecand de la parteneriat->asociere->tovarasie , am gasit un context doar familiar nu si oficial (munca, activitate,afaceri comune). Imi pare rau ca nu acceptati si variantele personale.... Vezi definitia »

INTERFERÁ vb. I. 1. intr. (Fiz.; mai ales despre unde) A produce interferență, a se suprapune. 2. A se întâlni, a se încrucișa. [P.i. 3 -rează. / < fr. interférer]. Vezi definitia »

COROBORÁ vb. tr. a întări, a confirma, a sprijini. (< fr. corroborer, lat. corroborare) Vezi definitia »

MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer]. Vezi definitia »