CLĂNȚĂNEÁLĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. Clănțăni + suf. -eală. Vezi definitia »

DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. Vezi definitia »

VÚLVĂ, vulve, s. f. Partea externă a organului genital feminin. – Din fr. vulve, lat. vulva. Vezi definitia »

FOFÉLNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze. 2. Cuțitul meliței. 3. Fig. Gură (ca organ al vorbirii). – Fofează + suf. -elniță. Cf. vârtelniță. Vezi definitia »

GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron. ge-o-i-. / < fr. géoisotherme, cf. gr. ge – pământ, isos – egal, thermos – cald]. Vezi definitia »