POLIP²(O)- elem. „polipi”. (< fr. polyp/o/-, cf. gr. polypous) Vezi definitia »

DIP s.n. Cuvânt de origine engleză, utilizat în gastronomie pentru sos rece de consistența unei paste în care se înmoaie diferite alimente în formă de bastonașe (tije de legume, grisine) înainte de a fi consumate. Vezi definitia »

MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Mașină care culege și toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype. Vezi definitia »

paríp (parípi), s. m. – Cal tînăr, bidiviu. Mgr. πάριππος (Cihac, II, 684), ngr. παρίππι, cf. sl. paripŭ „mîrțoagă”, sb., cr., slov. parip, mag. paripa. Der. din sl. (Miklosich, Lexicon, 555) sau din mag. (Gáldi, Dict., 150) e mai puțin probabilă. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

tertíp (-puri), s. n. – 1. Sistem, procedeu, formă, formulă. – 2. Cursă, artificiu, șiretenie, vicleșug. – Mr. tirtipe, megl. tirtip. Tc. (arab.) tertib, tertip (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2041; Ronzevalle 64), cf. ngr. τερτίπι, alb., bg., sb. tertip. Vezi definitia »