BORCEÁG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț. 3. Semănătură de borceag (2). – Bg. borčak. Vezi definitia »

piscoșág, piscoșáguri, s.n. (reg.) murdărie. Vezi definitia »

HEMOFÁG, -Ă adj. 1. (despre animale) care se hrănește cu sânge. 2. (despre fagocite) care distruge globulele roșii. (< fr. hémophage) Vezi definitia »

piciorág, picioráge și piciorăgii, s.n. (reg.) 1. (la pl.) fiecare dintre cele două picioroange. 2. tălpig (la războiul de țesut). 3. ciolan (de porc afumat). Vezi definitia »

răblușág, răblușáguri, s.n. (reg.) jaf, hoție. Vezi definitia »