IMUNOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament care constă în administrarea de seruri și vaccinuri care conțin anticorpi specifici bolii respective. – Din fr. immunothérapie. Vezi definitia »

INTUBÁȚIE, intubații, s. f. (Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanțe medicamentoase, anestezice sau în scopul golirii de conținutul patologic; intubare. – Din fr. intubation. Vezi definitia »

MAGNANERÍE s. f. local special pentru creșterea viermilor de mătase. (< fr. magnanerie) Vezi definitia »

MONOFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. (< engl. monopfazia) Vezi definitia »

HELIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile provocate de razele solare. (< fr. héliopathie) Vezi definitia »