OCTUÓR s.n. Octet. [Pron. -tu-or. / < fr. octuor, germ. Octuor]. Vezi definitia »

NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor. Vezi definitia »

ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. Vezi definitia »

POLICONDENSATÓR s. m. produs al reacției de policondensare. (< fr. polycondensateur) Vezi definitia »

NORMATÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în stabilirea și calcularea normelor. (< norma + -tor) Vezi definitia »