ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. Vezi definitia »

ciúrlă s.f. (reg.) păr zbârlit, nepieptenat; hălăciugă. Vezi definitia »

UROTROPÍNĂ s.f. Medicament obținut prin acțiunea formolului asupra amoniacului, întrebuințat mai ales ca antiseptic al căilor urinare. [< fr. urotropine]. Vezi definitia »

merogínă s.f. (reg.) zarzavat aromat de la care se consumă frunzele; mirodenie. Vezi definitia »

comótă, comóte, s.f. (reg.) jugul hamului (la cai). Vezi definitia »