zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii) Vezi definitia »

PIU interj. Cuvânt care imită piuitul puilor de pasăre. – Onomatopee. Vezi definitia »

CICHIRGÍU, cichirgii, s. m. (Înv.) Cofetar; cel care ducea tăvile cu dulceață la curtea domnească. – Din tc. șeker-ci. Vezi definitia »

parlagíu (parlagíi), – Măcelar (care tranșează carnea). Tc. parlaci (Șeineanu, II, 283), din par(a)lamak „a rupe în bucăți”. Vezi definitia »

MAGISTÉRIU s.n. 1. Stagiu de trei ani după obținerea licenței în teologie, echivalent cu doctoratul. 2. Formă de învățământ superior din Italia care conferă un titlu universitar în litere și pedagogie, valabil pentru învățământul mediu. [Pron. -riu. / < lat. magisterium, cf. fr. magistère, it. magistero]. Vezi definitia »