post (pósturi) s. n. – Funcție, slujbă. Fr. poste, în sens militar prin intermediul rus. post. Este dubletul lui poștă, s. f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din fr. poste sau din it. posta, prin intermediul rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag. posta (Gáldi, Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr., ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din fr. postal; poștalion, s. m., din fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s. n. (diligență); poștar (var. poștaș), s. m. (factor poștal); post-restant, s. n., din fr. poste-restante. Vezi definitia »

UBICVÍST, -Ă I. adj. (despre plante) cosmopolit. II. adj., s. m. f. (fam.) (cel) prezent peste tot. (< fr. ubiquiste) Vezi definitia »

COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste. Vezi definitia »

balást (balásturi), s. n. – Lest. Fr. ballast, din engl. ballast. Termen tehnic. Vezi definitia »

HEBERTÍST, -Ă s.m. și f. Nume dat în Franța partizanilor revoluționarului Jacques Hebert, șef al fracțiunii ultrarevoluționare, care a exercitat o influență preponderentă asupra Comunei din Paris. [< fr. hébertiste]. Vezi definitia »