GROFÉSC, -EÁSCĂ, grofești, adj. (Reg.) Care aparține grofilor, privitor la grofi. – Grof + suf. -esc. Vezi definitia »

PISC², piscuri, s. n. 1. Vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan. 2. Capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei ambarcații. 3. (Pop.) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul. – Et. nec. Vezi definitia »

VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicește, adj. (Înv. și arh.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc. Vezi definitia »

DONCHIȘOTÉSC, -Ă adj. Cu caracter de donchișotism. [< fr. donquichottesque]. Vezi definitia »

damásc (-curi), s. m. – Oțel de Damasc. Lat. med. damascus, poate prin intermediul it. damasco. – Der. damască (var. adamască), s. f. (damasc), cf. fr. damas, sp. adamasco, germ. Damast, bg. damaska, pol. adamaszek, rus. adamaška; damaschina, vb. din fr. damasquiner. Cf. adamască, damă, mischie. Vezi definitia »