FACOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al cristalinului. [< fr. phacomalacie, cf. gr. phakos – lentilă, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

SEMINÁȚIE s. f. împrăștiere naturală sau artificială a semințelor. (< fr. sémination) Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, s. f. (În orânduirea sclavagistă și feudală) Clasă socială conducătoare, care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase sociale; (în orânduirea capitalistă, ca rămășiță a orânduirilor anterioare) pătură superioară a claselor exploatatoare, care se bucură de diferite privilegii și avantaje datorită obârșiei și bogăției sale; nobilime, boierime. ♦ Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social exploatator. – Fr. aristocratie (< gr.). Vezi definitia »

SCOTOMETRÍE s. f. determinare cu ajutorul campimetriei a zonelor din câmpul vizual în care vederea este diminuată sau suprimată. (< engl. scotometry) Vezi definitia »

GNOMOLOGÍE s.f. (Liv.) Culegere de sentințe, de maxime. [Gen. -iei. / < fr. gnomologie, cf. gr. gnome – sentință, logos – vorbire]. Vezi definitia »