Definita cuvantului orbalț
ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orbalț
MOLCĂÚȚ, -Ă, molcăuți, -e, adj. (Reg.) Neted, mătăsos, fin. – Din molc[uț] + suf. -ăuț. Vezi definitia »
căpăț s.n. (reg. înv.) măsură de lemn cu care se ia vama la moară; căpete, căuș, gâf, mertic. Vezi definitia »
TÂRGULÉȚ, târgulețe, s. n. Târgușor. – Târg + suf. -uleț. Vezi definitia »
SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -uleț. Vezi definitia »
CÂRNÁȚ s. m. v. cârnat. Vezi definitia »