CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital¹ (3). – Capital¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

MARIÁȘ, mariași, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările românești. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. máriás. Vezi definitia »

sufertaș (-șe), s. n. – Ansamblu de vase cu care se transportă mîncarea. – Var. sefertaș. Tc. sefer tasi, din arab. sefer „călătorie” și tas „ceașcă” (Șeineanu, II, 318; Lokotsch 1879), cf. tas. Vezi definitia »

ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș. Vezi definitia »

ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș. Vezi definitia »