Definita cuvantului petic
PÉTIC, petice, s. n. 1. Fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; spec. bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite. ◊ Expr. Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, se spune despre doi inși asociați care au aceleași cusururi. (A nu se mai ține) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrențuite. A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi. 2. Suprafață mică de teren (cultivabil). 3. P. anal. Bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul). Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă. [Var.: pétec s. n.] – Cf. lat. pittacium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu petic
HÍPIC, -Ă adj. referitor la hipism. (< fr. hippique) Vezi definitia »
SPECTROSCÓPIC, -Ă, spectroscopici, -ce adj. Care aparține spectroscopiei, privitor la spectroscopie; care se face cu ajutorul spectroscopului. – Fr. spectroscopique. Vezi definitia »
PROSILOGÍSTIC, -Ă adj. Care are caracterul unui prosilogism. [< fr. prosyllogistique]. Vezi definitia »
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. Vezi definitia »
ISTÓRIC s.m. Specialist în istorie; istoriograf. [< lat. historicus]. Vezi definitia »